On Line Library of the Church of Greece

PSALTIREA
Editura Institului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1997
(“Psalter”, the Publishing House of the Biblical and Missionary Institute of the Romanian Orthodox Church, Bucharest, 1997)

CATISMA A ŞAPTESPREZECEA

PSAMUL 118

Aliluia.

Fericiţi cei fără prihană ξn cale, care umblă ξn legea Domnului.

2. Fericiţi cei ce păzesc poruncile Lui şi-L caută cu toata inima lor,

3. Că n-au umblat ξn căile Lui cei ce lucrează fărădelegea.

4. Tu ai poruncit ca poruncile Tale să fie păzite foarte.

5. O, de s-ar ξndrepta căile mele, ca să păzesc poruncile Tale!

6. Atunci nu mă voi ruşina cβnd voi căuta spre toate poruncile Tale.

7. Lăuda-Te-voi ξntru ξndreptarea inimii, ca să ξnvăţ judecăţile dreptăţii Tale.

8. Ξndreptările Tale voi păzi; nu mă părăsi pβnă ξn sfβrşit.

9. Prin ce ξşi va ξndrepta tβnărul calea sa? Prin păzirea cuvintelor Tale.

10. Cu toată inima Te-am căutat pe Tine; să nu mă lepezi de la poruncile Tale.

11. Ξn inima mea am ascuns cuvintele Tale, ca să nu greşesc Ţie.

12. Binecuvβntat eşti, Doamne, ξnvaţă-mă ξndreptările Tale.

13. Cu buzele am rostit toate judecăţile gurii Tale.

14. Ξn calea mărturiilor Tale m-am desfătat, ca de toată bogăţia.

15. La poruncile Tale voi cugeta şi voi cunoaşte căile Tale.

16. La ξndreptările Tale voi cugeta şi nu voi uita cuvintele Tale.

17. Răsplăteşte robului Tău! Voi trăi şi voi păzi poruncile Tale.

18. Deschide ochii mei şi voi cunoaşte minunile din legea Ta.

19. Străin sunt eu pe pămβnt, să nu ascunzi de la mine poruncile Tale.

20. Aprins e sufletul meu de dorirea judecăţilor Tale, ξn toată vremea.

21. Certat-ai pe cei mβndri; blestemaţi sunt cei ce se abat de la poruncile Tale.

22. Ia de la mine ocara şi defăimarea, că mărturiile Tale am păzit.

23. Pentru că au şezut căpeteniile şi pe mine mă cleveteau, iar robul Tău cugeta la ξndreptările Tale.

24. Că mărturiile Tale sunt cugetarea mea, iar ξndreptările Tale, sfatul meu.

25. Lipitu-s-a de pămβnt sufletul meu; viază-mă, după cuvβntul Tău.

26. Vestit-am căile mele şi m-ai auzit; ξnvaţă-mă ξndreptările Tale.

27. Fă să ξnţeleg calea ξndreptărilor Tale şi voi cugeta la minunile Tale.

28. Istovitu-s-a sufletul meu de supărare; ξntăreşte-mă ξntru cuvintele Tale.

29. Depărtează de la mine calea nedreptăţii şi cu legea Ta mă miluieşte.

30. Calea adevărului am ales şi judecăţile Tale nu le-am uitat.

31. Lipitu-m-am de mărturiile Tale, Doamne, să nu mă ruşinezi.

32. Pe calea poruncilor Tale am alergat, cβnd ai lărgit inima mea.

33. Lege pune mie, Doamne, calea ξndreptărilor Tale şi o voi păzi pururea.

34. Ξnţelepţeşte-mă şi voi căuta legea Ta şi o voi păzi cu toată inima mea.

35. Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, că aceasta am voit.

36. Pleacă inima mea la mărturiile Tale şi nu la lăcomie.

37. Ξntoarce ochii mei ca să nu vadă deşertăciunea; ξn calea Ta viază-mă.

38. Ξmplineşte robului Tău cuvβntul Tău, care este pentru cei ce se tem de Tine.

39. Ξndepărtează ocara de care mă tem, căci judecăţile Tale sunt bune.

40. Iată, am dorit poruncile Tale; ξntru dreptatea Ta viază-mă.

41. Să vină peste mine mila Ta, Doamne, mβntuirea Ta, după cuvβntul Tău,

42. Şi voi răspunde cuvβnt celor ce mă ocărăsc, că am nădăjduit ξn cuvintele Tale.

43. Să nu ξndepărtezi din gura mea cuvβntul adevărului, pβnă ξn sfβrşit, că ξntru judecăţile Tale am nădăjduit,

44. Şi voi păzi legea Ta pururea, ξn veac şi ξn veacul veacului.

45. Am umblat ξntru lărgime, că poruncile Tale am căutat.

46. Am vorbit despre mărturiile Tale ξnaintea ξmpăraţilor, şi nu m-am ruşinat.

47. Am cugetat la poruncile Tale pe care le-am iubit foarte.

48. Am ridicat mβinile mele la poruncile Tale, pe care le-am iubit şi am cugetat la ξndreptările Tale.

49. Adu-Ţi aminte de cuvβntul Tău, către robul Tău, ξntru care mi-ai dat nădejde.

50. Aceasta m-a mβngβiat ξntru smerenia mea, că cuvβntul Tău m-a viat.

51. Cei mβndri m-au batjocorit peste măsura dar de la legea Ta nu m-am abătut.

52. Adusu-mi-am aminte de judecăţile Tale cele din veac, Doamne, şi m-am mβngβiat.

53. Mβhnire m-a cuprins din pricina păcătoşilor, care părăsesc legea Ta.

54. Cβntate erau de mine ξndreptările Tale, ξn locul pribegiei mele.

55. Adusu-mi-am aminte de numele Tău, Doamne, şi am păzit legea Ta.

56. Aceasta s-a făcut mie, că ξndreptările Tale am căutat.

57. Partea mea eşti, Doamne, zis-am să păzesc legea Ta.

58. Rugatu-m-am feţei Tale, din toată inima mea, miluieşte-mă după cuvβntul Tău.

59. Cugetat-am la căile Tale şi am ξntors picioarele mele la mărturiile Tale.

60. Gata am fost şi nu m-am tulburat să păzesc poruncile Tale.

61. Funiile păcătoşilor s-au ξnfăşurat ξmprejurul meu, dar legea Ta n-am uitat.

62. La miezul nopţii m-am sculat ca să Te laud pe Tine, pentru judecăţile dreptăţii Tale.

63. Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale.

64. De mila Ta, Doamne, este plin pămβntul; ξndreptările Tale mă ξnvaţă.

65. Bunătate ai făcut cu robul Tău, Doamne, după cuvβntul Tău.

66. Ξnvaţă-mă bunătatea, ξnvăţătura şi cunoştinţa, că ξn poruncile Tale am crezut.

67. Mai ξnainte de a fi umilit, am greşit; pentru aceasta cuvβntul Tău am păzit.

68. Bun eşti Tu, Doamne, şi ξntru bunătatea Ta, ξnvaţă-mă ξndreptările Tale.

69. Ξnmulţitu-s-a asupra mea nedreptatea celor mβndri, iar eu cu toată inima mea voi cerceta poruncile Tale.

70. Ξnchegatu-s-a ca grăsimea inima lor, iar eu cu legea Ta m-am desfătat.

71. Bine este mie că m-ai smerit, ca să ξnvăţ ξndreptările Tale.

72. Bună-mi este mie legea gurii Tale, mai mult decβt mii de comori de aur şi argint.

Slavă...

73. Mβinile Tale m-au făcut şi m-au zidit, ξnţelepţeşte-mă şi voi ξnvăţa poruncile Tale.

74. Cei ce se tem de Tine mă vor vedea şi se vor veseli, că ξn cuvintele Tale am nădăjduit.

75. Cunoscut-am, Doamne, că drepte sunt judecăţile Tale şi ξntru adevăr m-ai smerit.

76. Facă-se dar, mila Ta, ca să mă mβngβie, după cuvβntul Tău, către robul Tău.

77. Să vină peste mine ξndurările Tale şi voi trăi, că legea Ta cugetarea mea este.

78. Să se ruşineze cei mβndri, că pe nedrept m-au nedreptăţit; iar eu voi cugeta la poruncile Tale.

79. Să se ξntoarcă spre mine cei ce se tem de Tine şi cei ce cunosc mărturiile Tale.

80. Să fie inima mea fără prihană ξntru ξndreptările Tale, ca să nu mă ruşinez.

81. Se topeşte sufletul meu după mβntuirea Ta; ξn cuvβntul Tău am nădăjduit.

82. Sfβrşitu-s-au ochii mei după cuvβntul Tău, zicβnd: "Cβnd mă vei mβngβia?".

83. Că m-am făcut ca un foale la fum, dar ξndreptările Tale nu le-am uitat.

84. Cβte sunt zilele robului Tău? Cβnd vei judeca pe cei ce mă prigonesc?

85. Spusu-mi-au călcătorii de lege deşertăciuni, dar nu sunt ca legea Ta, Doamne.

86. Toate poruncile Tale sunt adevăr; pe nedrept m-au prigonit. Ajută-mă!

87. Puţin a fost de nu m-am sfβrşit pe pămβnt, dar eu n-am părăsit poruncile Tale.

88. După mila Ta, viază-mă şi voi păzi mărturiile gurii mele.

89. Ξn veac, Doamne, cuvβntul Tău rămβne, ξn cer;

90. Ξn neam şi ξn neam adevărul Tău. Ξntemeiat-ai pămβntul şi rămβne.

91. După rβnduiala Ta rămβne ziua, că toate sunt slujitoare Ţie.

92. De n-ar fi fost legea Ta gβndirea mea, atunci aş fi pierit ξntru necazul meu.

93. Ξn veac nu voi uita ξndreptările, Tale, că ξntr-ξnsele m-ai viat, Doamne.

94. Al Tău sunt eu, mβntuieşte-mă, că ξndreptările Tale am căutat.

95. Pe mine m-au aşteptat păcătoşii ca să mă piardă. Mărturiile Tale am priceput.

96. La tot lucrul desăvβrşit am văzut sfβrşit, dar porunca Ta este fără de sfβrşit.

97. Că am iubit legea Ta, Doamne, ea toată ziua cugetarea mea este.

98. Mai mult decβt pe vrăjmaşii mei m-ai ξnţelepţit cu porunca Ta, că ξn veac a mea este.

99. Mai mult decβt ξnvăţătorii mei am priceput, că la mărturiile Tale gβndirea mea este.

100. Mai mult decβt bătrβnii am ξnţeles, că poruncile Tale am căutat.

101. De la toată calea cea rea mi-am oprit picioarele mele, ca să păzesc cuvintele Tale.

102. De la judecăţile Tale nu m-am abătut, că Tu ai pus mie lege.

103. Cβt sunt de dulci limbii mele cuvintele Tale, mai mult decβt mierea, ξn gura mea!

104. Din poruncile Tale m-am făcut priceput; pentru aceasta am urβt toată calea nedreptăţii.

105. Făclie picioarelor mele este legea Ta şi lumină cărărilor mele.

106. Juratu-m-am şi m-am hotărβt să păzesc judecăţile dreptăţii Tale.

107. Umilit am fost pβnă ξn sfβrşit: Doamne, viază-mă, după cuvβntul Tău.

108. Cele de bunăvoie ale gurii mele binevoieşte-le, Doamne, şi judecăţile Tale mă ξnvaţă.

109. Sufletul meu ξn mβinile Tale este pururea şi legea Ta n-am uitat.

110. Pusu-mi-au păcătoşii cursă mie, dar de la poruncile Tale n-am rătăcit.

111. Moştenit-am mărturiile Tale ξn veac, că bucurie inimii mele sunt ele.

112. Plecat-am inima mea ca să fac ξndreptările Tale ξn veac spre răsplătire.

113. Pe călcătorii de lege am urβt şi legea Ta am iubit.

114. Ajutorul meu şi sprijinitorul meu eşti Tu, ξn cuvβntul Tău am nădăjduit.

115. Depărtaţi-vă de la mine cei ce vicleniţi şi voi cerceta poruncile Dumnezeului meu.

116. Apăra-mă, după cuvβntul Tău, şi mă viază şi să nu-mi dai de ruşine aşteptarea mea.

117. Ajută-mă şi mă voi mβntui şi voi cugeta la ξndreptările Tale, pururea.

118. Defăimat-ai pe toţi cei ce se depărtează de la ξndreptările Tale, pentru că nedrept este gβndul lor.

119. Socotit-am călcători de lege pe toţi păcătoşii pămβntului; pentru aceasta am iubit mărturiile Tale, pururea.

120. Străpunge cu frica Ta trupul meu, că de judecăţile Tale m-am temut.

121. Făcut-am judecată şi dreptate; nu mă da pe mβna celor ce-mi fac strβmbătate.

122. Primeşte pe robul Tău ξn bunătate, ca să nu mă clevetească cei mβndri.

123. Sfβrşitu-s-au ochii mei după mβntuirea Ta şi după cuvβntul dreptăţii Tale.

124. Fă cu robul Tău după mila Ta, şi ξndreptările Tale mă ξnvaţă.

125. Robul Tău sunt eu; ξnţelepţeşte-mă şi voi cunoaşte mărturiile Tale.

126. Vremea este să lucreze Domnul, că oamenii au stricat legea Ta.

127. Pentru aceasta am iubit poruncile Tale mai mult decβt aurul şi topazul.

128. Pentru aceasta spre toate poruncile Tale m-am ξndreptat, toată calea nedreaptă am urβt.

129. Minunate sunt mărturiile Tale, pentru aceasta le-a cercetat pe ele sufletul meu.

130. Arătarea cuvintelor Tale luminează şi ξnţelepţeşte pe prunci.

131. Gura mea am deschis şi am aflat, că de poruncile Tale am dorit.

Slavă...

132. Caută spre mine şi mă miluieşte, după judecata Ta, faţă de cei ce iubesc numele Tău.

133. Paşii mei ξndreptează-i după cuvβntul Tău, şi sa nu mă stăpβnească nici o fărădelege.

134. Izbăveşte-mă de clevetirea oamenilor şi voi păzi poruncile Tale.

135. Faţa Ta arat-o robului Tău şi mă ξnvaţă poruncile Tale.

136. Izvoare de apă s-au pogorβt din ochii mei, pentru că n-am păzit legea Ta.

137. Drept eşti, Doamne, şi drepte sunt judecăţile Tale.

138. Poruncit-ai cu dreptate mărturiile Tale şi cu tot adevărul.

139. Topitu-m-a rβvna casei Tale, că au uitat cuvintele Tale vrăjmaşii mei.

140. Lămurit cu foc este cuvβntul Tău foarte şi robul Tău l-a iubit pe el.

141. Tβnăr sunt eu şi defăimat, dar ξndreptările Tale nu le-am uitat.

142. Dreptatea Ta este dreptate ξn veac şi legea Ta, adevărul.

143. Necazuri şi nevoi au dat peste mine, dar poruncile Tale sunt gβndirea mea.

144. Drepte sunt mărturiile Tale, ξn veac; ξnţelepţeşte-mă şi voi fi viu.

145. Strigat-am cu toată inima mea: Auzi-mă, Doamne! Ξndreptările Tale voi căuta.

146. Strigat-am către Tine: "Mβntuieşte-mă, şi voi păzi mărturiile Tale".

147. Ξn zori m-am sculat şi am strigat: "Ξntru cuvintele Tale am nădăjduit".

148. Deschis-am ochii mei dis-de-dimineaţă, ca să cuget la cuvintele Tale.

149. Glasul meu auzi-l, Doamne, după mila Ta; după judecata Ta mă viază.

150. Apropiatu-s-au cei ce mă prigonesc cu fărădelege, dar de la legea Ta s-au ξndepărtat.

151. Aproape eşti Tu, Doamne, şi toate poruncile Tale sunt adevărul.

152. Din ξnceput am cunoscut, din mărturiile Tale, că ξn veac le-ai ξntemeiat pe ele.

153. Vezi smerenia mea şi mă scoate, că legea Ta n-am uitat.

154. Judecă pricina mea şi mă izbăveşte; după cuvβntul Tău, fă-mă viu.

155. Departe de păcătoşi este mβntuirea, că ξndreptările Tale n-au căutat.

156. Ξndurările Tale multe sunt, Doamne; după judecata Ta mă viază.

157. Mulţi sunt cei ce mă prigonesc şi mă necăjesc, dar de la mărturiile Tale nu m-am abătut.

158. Văzut-am pe cei nepricepuţi şi mă sfβrşeam, ca n-au păzit cuvintele Tale.

159. Vezi că poruncile Tale am iubit, Doamne; ξntru mila Ta mă viază.

160. Ξnceputul cuvintelor Tale este adevărul şi veşnice toate judecăţile dreptăţii Tale.

161. Căpeteniile m-au prigonit ξn zadar; iar de cuvintele Tale s-a ξnfricoşat inima mea.

162. Bucura-mă-voi de cuvintele Tale, ca cel ce a aflat comoara mare.

163. Nedreptatea am urβt şi am dispreţuit, iar legea Ta am iubit.

164. De şapte ori pe zi Te-am lăudat pentru judecăţile dreptăţii Tale.

165. Pace multă au cei ce iubesc legea Ta şi nu se smintesc.

166. Aşteptat-am mβntuirea Ta, Doamne, şi poruncile Tale am iubit.

167. Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale, şi le-a iubit foarte.

168. Păzit-am poruncile Tale şi mărturiile Tale că toate căile mele ξnaintea Ta sunt, Doamne.

169. Să se apropie rugăciunea mea ξnaintea Ta, Doamne; după cuvβntul Tău mă ξnţelepţeşte.

170. Să ajungă cererea mea ξnaintea Ta, Doamne; după cuvβntul Tău mă izbăveşte.

171. Să răspβndească buzele mele laudă, că m-ai ξnvăţat ξndreptările Tale.

172. Rosti-va limba mea cuvintele Tale că toate poruncile Tale sunt drepte.

173. Mβna Ta să mă izbăvească, că poruncile Tale am ales.

174. Dorit-am mβntuirea Ta, Doamne, şi legea Ta cugetarea mea este.

175. Viu va fi sufletul meu şi Te va lăuda şi judecăţile Tale ξmi vor ajuta mie.

176. Rătăcit-am ca o oaie pierdută; caută pe robul Tău, că poruncile Tale nu le-am uitat.

Slavă...

DUPĂ A ŞAPTESPREZECEA CATISMĂ

Sfinte Dumnezeule... Preasfβntă Treime... Tatăl nostru...

Apoi troparele, glasul al 2-lea:

Greşit-am Ţie, Mβntuitorule, ca şi fiul cel pierdut! Dar primeşte-mă, Părinte, pe mine, cel ce mă pocăiesc, şi mă miluieşte, Dumnezeule!

Slavă...

Cu glasul vameşului strig Ţie, Mβntuitorule: milostiv fii mie, ca şi aceluia, şi mă miluieşte, Dumnezeule!

Şi acum...

Născătoare de Dumnezeu, să nu mă treci cu vederea pe mine cel ce am trebuinţă de ajutorul tău, că spre tine a nădăjduit sufletul meu, miluieşte-mă!

Apoi Doamne miluieşte ( de 40 de ori ), şi rugăciunea aceasta:

Stăpβne, Doamne, Atotputernice şi Făcătorule a toate, Părintele ξndurărilor şi Dumnezeul milei, Cel ce ai zidit pe om din pămβnt şi l-ai arătat după chipul şi asemănarea Ta, ca şi prin el să se slăvească pe pămβnt marea cuviinţă a numelui Tău şi care fiind căzut prin călcarea poruncii Tale, l-ai zidit iarăşi a doua oară, spre mai bine, prin Hristosul Tău, şi l-ai suit la ceruri, ξţi mulţumesc, că ai ξnmulţit spre mine slava Ta. Şi nu m-ai dat vrăjmaşilor mei, care caută să mă tragă cu totul ξn jos, ξn prăpastia iadului, nici nu m-ai lăsat să pier ξntru fărădelegile mele. Deci acum, mult-Milostive şi Iubitorule de bine, Doamne, Cel ce nu voieşti moartea păcătosului, ci aştepţi ξntoarcerea lui, ca să-l primeşti, Cel ce ridici pe oamenii cei căzuţi şi tămăduieşti pe cei zdrobiţi, ξntoarce-mă şi pe mine la pocăinţă şi căzut fiind, mă ridică, şi zdrobit fiind, mă vindecă. Adu-Ţi aminte de ξndurările Tale şi de bunătatea Ta cea veşnică şi nemărginită şi uită fărădelegile mele cele nenumărate pe care le-am săvβrşit cu cuvβntul şi cu fapta şi cu gβndul; dezleagă ξmpietrirea inimii mele şi-mi dă lacrimi de umilinţă pentru curăţirea ξntinăciunii cugetului meu! Ascultă, Doamne! Ia aminte, Iubitorule de oameni! Milostiveşte-Te, ξndură-Te, şi izbăveşte ticălosul meu suflet de tirania patimilor ce domnesc ξn mine! Să nu mă mai bβntuiască păcatul şi diavolul cel vrăjmaş să nu mă mai vatăme, nici să mă mai ducă la voile lui, ci răpeşte-mă cu mβna Ta cea tare de sub stăpβnirea lui şi ξmpărăţeşte Tu ξntru mine, Bunule şi Iubitorule de oameni, Doamne. Să fiu cu totul al Tău, binevoind să vieţuiesc de acum după voia Ta! Prin negrăita Ta bunătate dă-mi curăţire inimii, pază gurii, ξndreptare faptelor, cuget smerit, pace gβndurilor, linişte puterilor mele sufleteşti, bucurie duhovnicească, dragoste curată, ξndelungă-răbdare, bunătate, blβndeţe, credinţă nefăţarnică şi ξnfrβnare prea cuprinzătoare, şi mă umple de roadele tuturor bunătăţilor cu darul Preasfβntului Tău Duh. Să nu mă iei la jumătatea zilelor mele, nici să-mi răpeşti sufletul neξndreptat şi nepregătit; ci fă-mă desăvβrşit cu desăvβrşirea Ta şi aşa mă scoate din viaţa aceasta, ca trecβnd cu darul Tău fără de opreală ξncepătoriile şi stăpβnirile ξntunericului, să văd şi eu frumuseţea cea negrăita a slavei Tale celei neapropiate, ξmpreuna cu toţi sfinţii Tăi, ξntru care s-a preaslăvit şi s-a cinstit, ξntru tot cinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău, ξn veci. Amin.