On Line Library of the Church of Greece

PSALTIREA
Editura Institului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1997
(“Psalter”, the Publishing House of the Biblical and Missionary Institute of the Romanian Orthodox Church, Bucharest, 1997)

PSAMUL 101

Rugăciunea unui sărac mβhnit, care-şi ξndreptează ξnaintea Domnului ruga sa.

Doamne, auzi rugăciunea mea, şi strigarea mea, la Tine să ajungă!

2. Să nu ξntorci fata Ta de la mine; ξn orice zi mă necăjesc, pleacă spre mine urechea Ta!

3. Ξn orice zi Te voi chema, degrab auzi-mă!

4. Că s-au stins ca fumul zilele mele şi oasele mele ca uscăciunea s-au făcut.

5. Rănită este inima mea şi s-a uscat ca iarba; că am uitat să-mi mănβnc pβinea mea.

6. De glasul suspinului meu, osul meu s-a lipit de carnea mea.

7. Asemănatu-m-am cu pelicanul din pustie; ajuns-am ca bufniţa din dărβmături.

8. Privegheat-am şi am ajuns ca o pasăre singuratică pe acoperiş.

9. Toata ziua m-au ocărβt vrăjmaşii mei şi cei ce mă lăudau, ξmpotriva mea se jurau.

10. Că cenuşă am mβncat ξn loc de pβine şi băutura mea cu plβngere am amestecat-o,

11. Din pricina, urgiei Tale şi a mβniei Tale; că, ridicβndu-mă eu, m-ai surpat.

12. Zilele mele ca umbra s-au plecat şi eu ca iarba m-am uscat.

13. Iar Tu, Doamne, ξn veac rămβi şi pomenirea Ta din neam ξn neam.

14. Sculβndu-Te, vei milui Sionul, că vremea este să-l miluieşti pe el, că a venit vremea.

15. Că au iubit robii Tăi pietrele lui şi de ţărβnă lui le va fi mila.

16. Şi se vor teme neamurile de numele Domnului şi toţi ξmpăraţii pămβntului de slava Ta.

17. Că va zidi Domnul Sionul şi se va arăta ξntru slava Sa.

18. Căutat-a spre rugăciunea celor smeriţi şi n-a dispreţuit cererea lor.

19. Să se scrie acestea pentru neamul ce va să vină şi poporul ce se zideşte va lăuda pe Domnul;

20. Că a privit din ξnălţimea cea sfβntă a Lui, Domnul din cer pe pămβnt a privit,

21. Ca să audă suspinul celor ferecaţi, să dezlege pe fiii celor omorβţi,

22. Să vestească ξn Sion numele Domnului şi laudă Lui ξn Ierusalim,

23. Cβnd se vor aduna popoarele ξmpreună şi ξmpărăţiile, ca să slujească Domnului.

24. Zis-am către Dumnezeu ξn calea tăriei Lui: Vesteşte-mi puţinătatea zilelor mele.

25. Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, că anii Tăi, Doamne, sunt din neam ξn neam.

26. Dintru ξnceput Tu, Doamne, pămβntul l-ai ξntemeiat, şi lucrul mβinilor Tale sunt cerurile.

27. Acelea vor pieri, iar Tu vei rămβne, şi toţi ca o haină se vor ξnvechi şi ca un veşmβnt ξi vei schimba şi se vor schimba.

28. Dar Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor ξmpuţina.

29. Fiii robilor Tăi vor locui pămβntul lor şi seminţia lor ξn veac va propăşi.

PSALMUL 102

Un psalm al lui David

Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul, şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfβnt al Lui.

2. Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul, şi nu uita toate răsplătirile Lui.

3. Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale; pe Cel ce vindecă toate bolile tale.

4. Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta; pe Cel ce te ξncununează cu milă şi cu ξndurări.

5. Pe Cel ce umple de bunătăţi dorirea ta; ξnnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale.

6. Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se face strβmbătate.

7. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile sale.

8. Ξndurat şi milostiv este Domnul, ξndelung-Răbdător şi mult-Milostiv.

9. Nu pβnă ξn sfβrşit Se va iuţi, nici ξn veac Se va mβnia.

10. Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă,

11. Că după ξnălţimea cerului de la pămβnt, a ξntărit Domnul mila Sa spre cei ce se tem de Dβnsul.

12. Pe cβt sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre.

13. Ξn ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de Dβnsul.

14. Că El a cunoscut zidirea noastră; adusu-şi-a aminte că ţărβnă suntem.

15. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea cβmpului, aşa va ξnflori.

16. Că duh a trecut printr-ξnsul şi nu va fi şi nu-şi va mai cunoaşte ξncă locul său.

17. Iar mila Domnului din veac şi pβnă ξn veac, spre cei ce se tem de Dβnsul;

18. Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc aşezămβntul de lege al Lui

19. Şi ξşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul ξn cer a gătit Scaunul Său şi Ξmpărăţia Lui peste toţi stăpβneşte.

20. Binecuvβntaţi pe Domnul, toţi ξngerii Lui, cei puternici la vβrtute, care faceţi cuvβntul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui.

21. Binecuvβntaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui.

22. Binecuvβntaţi pe Domnul, toate lucrurile Lui; ξn tot locul stăpβnirii Lui, binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.

Slavă...

PSAMUL 103

Un psalm al lui David

Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte!

2. Ξntru strălucire şi ξn mare podoabă Te-ai ξmbrăcat. Cel ce Te ξmbraci cu lumina ca şi cu o haină;

3. Cel ce ξntinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui;

4. Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vβnturilor;

5. Cel ce faci pe ξngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc;

6. Cel ce ai ξntemeiat pămβntul pe ξntărirea lui, şi nu se va clătina ξn veacul veacului.

7. Adβncul ca o haină este ξmbrăcămintea Lui; peste munţi vor sta ape.

8. De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor ξnfricoşa.

9. Se suie munţi şi se coboară văi, ξn locul ξn care le-ai ξntemeiat pe ele.

10. Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nici nu se vor ξntoarce să acopere pămβntul.

11. Cel ce trimiţi izvoare ξn vai, prin mijlocul munţilor vor trece ape;

12. Adăpa-se-vor toate fiarele cβmpului, asinii sălbatici setea ξşi vor potoli.

13. Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stβncilor vor da glas.

14. Cel ce adăpi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pămβntul.

15. Cel ce răsari iarba dobitoacelor şi verdeaţă spre slujba oamenilor;

16. Ca să scoată pβine din pămβnt şi vinul veseleşte inima omului;

17. Ca să veselească faţa cu untdelemn şi pβinea inima omului o ξntăreşte.

18. Sătura-se-vor copacii cβmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările ξşi vor face cuib.

19. Locaşul cocostβrcului ξn chiparoşi. Munţii cei ξnalţi adăpost cerbilor, stβncile scăpare iepurilor.

20. Făcut-ai luna spre vremi; soarele şi-a cunoscut apusul său.

21. Pus-ai ξntuneric şi s-a făcut noapte, cβnd vor ieşi toate fiarele pădurii;

22. Puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mβncarea lor.

23. Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi ξn culcuşurile lor se vor culca.

24. Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa pβnă seara.

25. Cβt s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu ξnţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pămβntul de zidirea Ta.

26. Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc tβrβtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari.

27. Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace ξn ea.

28. Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme.

29. Dβndu-le Tu lor, vor aduna; deschizβnd Tu mβna Ta, toate se vor umple de bunătăţi.

30. Dar ξntorcβndu-Ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfβrşi şi ξn ţărβnă se vor ξntoarce.

31. Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei ξnnoi faţa pămβntului.

32. Fie slava Domnului ξn veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale.

33. Cel ce caută spre pămβnt şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi fumegă.

34. Cβnta-voi Domnului ξn viaţa mea, cβnta-voi Dumnezeului meu cβt voi fi.

35. Plăcute să-i fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul.

36. Piară păcătoşii de pe pămβnt şi cei fără de lege, ca să nu mai fie. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.

Slavă...

PSAMUL 104

Aliluia

Lăudaţi pe Domnul şi chemaţi numele Lui; vestiţi ξntre neamuri lucrurile, Lui.

2. Cβntaţi-I şi-L lăudaţi pe El; spuneţi toate minunile Lui.

3. Lăudaţi-vă cu numele cel sfβnt al Lui; veselească-se inima celor ce caută pe Domnul.

4. Căutaţi pe Domnul şi vă ξntăriţi; căutaţi faţa Lui, pururea.

5. Aduceţi-vă aminte de minunile Lui, pe care le-a făcut; de minunile Lui şi de judecăţile gurii Lui.

6. Seminţia lui Avraam, robii Lui, fiii lui Iacob, aleşii Lui.

7. Acesta este Domnul Dumnezeul nostru, ξn tot pămβntul judecăţile Lui.

8. Adusu-şi-a aminte ξn veac de legămβntul Lui, de cuvβntul pe care L-a poruncit ξntr-o mie de neamuri,

9. Pe care l-a ξncheiat cu Avraam şi de jurămβntul Său lui Isaac.

10. Şi l-a pus pe el lui Iacob, spre poruncă, şi lui Israel legătura veşnică,

11. Zicβnd: "Ţie ξţi voi da pămβntul Canaan, partea moştenirii tale".

12. Atunci, cβnd erau ei puţini la număr şi străini ξn pămβntul lor

13. Şi au trecut de la un neam la altul, de la o ξmpărăţie la un alt popor,

14. N-a lasat om, să le facă strβmbătate şi a certat pentru ei pe ξmpăraţi, zicβndu-le:

15. "Nu va atingeţi de unşii Mei şi nu vicleniţi ξmpotriva profeţilor Mei".

16. Şi a chemat foamete pe pămβnt şi a sfărβmat paiul de grβu.

17. Trimis-a ξnaintea lor om; rob a fost rβnduit Iosif.

18. Smeritu-l-au, punβnd ξn obezi picioarele lui; prin fier a trecut sufletul lui, pβnă ce a venit cuvβntul Lui.

19. Cuvβntul Domnului l-a aprins pe el; trimis-a ξmpăratul şi l-a slobozit, căpetenia poporului şi l-a liberat pe el.

20. Pusu-l-a pe el domn casei lui şi căpetenie peste toată avuţia lui,

21. Ca să ξnveţe pe căpeteniile lui, ca pe sine ξnsuşi, şi pe bătrβnii lui să-i ξnţelepţească.

22. Şi a intrat Israel ξn Egipt şi Iacob a locuit ca străin, ξn pămβntul lui Ham.

23. Şi a ξnmulţit pe poporul lui foarte şi l-a ξntărit pe el mai mult decβt pe vrăjmaşii lui.

24. Ξntors-a inima lor, ca să urască pe poporul Său, ca să viclenească ξmpotriva robilor Săi.

25. Trimis-a pe Moise robul Său, pe Aaron, pe care l-a ales.

26. Pus-a ξntru ei cuvintele semnelor Lui şi ale minunilor Lui ξn pămβntul lui Ham.

27. Trimis-a ξntuneric, şi i-a ξntunecat, căci au amărβt cuvintele Lui;

28. Prefăcut-a apele lor ξn sβnge şi a omorβt peştii lor;

29. Scos-a pămβntul lor broaşte ξn cămările ξmpăraţilor lor.

30. Zis-a şi a venit musca cβinească şi mulţime de muşte ξn toate hotarele lor.

31. Pus-a ξn ploile lor grindină, foc arzător ξn pămβntul lor;

32. Şi a bătut viile lor şi smochinii lor şi a sfărβmat pomii hotarelor lor.

33. Zis-a şi a venit lăcustă şi omidă fără număr.

34. Şi a mβncat toată iarba ξn pămβntul lor şi a mβncat rodul pămβntului lor.

35. Şi a bătut pe toţi ξntβii-născuţi din pămβntul lor, pβrga ξntregii lor osteneli.

36. Şi i-a scos pe ei cu arginţi şi cu aur şi nu era ξn seminţiile lor bolnav.

37. Veselitu-s-a Egiptul la ieşirea lor, că frica de ei ξi cuprinsese.

38. Ξntins-a nor spre acoperirea lor şi foc ca să le lumineze noaptea.

39. Cerut-a şi au venit prepeliţe, şi cu pβine cerească i-a săturat pe ei.

40. Despicat-a piatra şi au curs ape şi au curs rβuri ξn pămβnt fără de apă.

41. Că şi-a adus aminte de cuvβntul cel sfβnt al Lui, spus lui Avraam, robul Lui.

42. Şi a scos pe poporul Său, ξntru bucurie, şi pe cei aleşi ai Săi, ξntru veselie.

43. Şi le-a dat lor tăriile neamurilor şi ostenelile popoarelor au moştenit,

44. Ca să păzească dreptăţile Lui şi legea Lui s-o ţină.

Slavă...
 
  
 

DUPĂ A PAISPREZECEA CATISMĂ

Sfinte Dumnezeule... Preasfβntă Treime... Tatăl nostru...

Apoi troparele, glasul al 8-lea:

Ca păcătoasa cad ξnaintea Ta, ca să dobβndesc iertare şi, ξn loc de mir, Ξţi aduc lacrimi din inima, ca să mă miluieşti ca pe aceea, Mβntuitorule, şi să-mi dai iertare păcatelor, căci şi eu, ca şi dβnsa, strig către Tine: izbăveşte-mă de ξntinăciunea faptelor mele.

Slavă...

De ce nu-ţi aduci aminte de moarte, suflete al meu? De ce nu te ξntorci de acum la ξndreptare, mai ξnainte pβnă ce nu sună trβmbiţa de judecată? Căci atunci nu va mai fi vreme de pocăinţă. Adu-ţi aminte de vameşul şi de femeia cea păcătoasă, care strigau: greşit-am, Doamne! Miluleşte-mă!

Şi acum...

Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioară, ceea ce cu adevărat ai ξntrecut cu naşterea ta şi puterile cereşti, neξncetat te mărim pe tine, cei ce prin tine ne ξmbogăţim ξn Dumnezeu.

Apoi Doamne miluieşte (de 40 de ori), şi rugăciunea aceasta:

Ξţi mulţumim, Doamne, Dumnezeul mβntuirii noastre, căci toate le faci pentru binele vieţii noastre. Că ne-ai odihnit ξn partea de noapte ce a trecut şi ne-ai pus la ξnchinarea cinstitului şi slăvitului Tău nume. Pentru aceasta ne rugăm, Doamne, dă-ne dar şi putere să ne ξnvrednicim a-Ţi cβnta Ţie cu ξnţelegere, a ne ruga de-a pururea şi totdeauna a căuta la Tine, Mβntuitorule şi Făcătorule de bine al sufletelor noastre, lucrβnd cu frică şi cu cutremur la mβntuirea noastră. Asculta-ne, dar, Ξndurate şi ne miluieşte pe noi! Zdrobeşte sub picioarele noastre pe vrăjmaşii noştri nevăzuţi şi războinici! Primeşte mulţumirile noastre cele după putere! Dă-ne dar şi putere să ne deschidem gurile noastre şi ne ξnvaţă ξndreptările Tale, că nu ştim ce să cerem, nici să ne rugăm cum se cuvine, de nu ne vei povăţui Tu, Doamne, cu Duhul Tău cel Sfβnt. Şi orice am greşit pβnă ξntru acest ceas, cu cuvβntul sau cu lucrul sau cu gβndul, cu voie sau fără de voie, lasă, curăţă şi iartă, Doamne, că de Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va putea suferi? Că numai Tu singur eşti sfβnt, ajutător puternic şi sprijinitorul vieţii noastre, şi pe Tine Te binecuvβntăm ξntru toţi vecii. Amin.